Trilogia lui Werber se încheie apoteotic într-un mod care, deși anunțat de-a lungul celorlalte volume, va surprinde orice cititor, oricât de perspicace ar fi.

Furnica 103, odată fugită din fața televizorului și a noilor săi prieteni umani, se hotărăște să-și educe seminția în direcția colaborării cu oamenii pentru a învăța de la aceștia tehnologii care să le ajute să devină și mai puternice.

Julie Pinson este o tânără care intră în posesia Enciclopediei cunoașterii relative și absolute  a lui Edmond Wells și care pune la cale prima revoluție pașnică, totul pornind de la un concert rock, o revoluție care propune o societate utopică inspirată după modelul de conviețuire a furnicilor și a modului de funcționare a corpului uman.

Comisarul Linart este surprins atât de ciudata piramidă care pare că a apărut de nicăieri în pădurea Fontainebleau și la baza căruia a și murit un om, cât și de revoluția pornită de tânăra Pinson, revoluție care are un succes teribil datorită internetului și pe care Linart nu pare să o poată opri.

Deși nu este cel mai bun roman din trilogie, Revoluța furnicilor este la fel de interesant ca și predecesoarele sale, iar informațiile din Enciclopedia cunoașterii relative și absolute sunt la fel de spectaculoase și fascinante.

O lectură rapidă, inteligentă, care oferă cititorului informații noi care-l vor surprinde și-l vor face să citească cu o și mai mare plăcere această ultimă parte a Trilogiei Furnicilor.