Reverența, apărut inițial în anul 2007 la editura Vinea din București, reprezentând debutul poetului Florin Partene, a fost distins în anul 2008, atât cu Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu, Opera Prima, cât și cu Premiul revistei Cuvântul, pentru debut. Așadar, avem de a face cu un volum foarte bine primit de critica de specialitate, dar în egală măsură și de cititorii de poezie, fapt ce atrage după sine apariția în 2009 a primei reeditări, iar zece ani mai târziu a acestei a treia ediții, revizuită.
Poemul ce deschide volumul reprezintă o veritabilă introducere în poveste și mai ales în atmosfera cărții, trecând în revistă personajele, numite prin trăsătura lor definitorie și intriga acțiunii, „,...sunt slăbănog și umblu cu slăbănoaga/ toată lumea ne știe/ de treizeci de ani/ ne iscodim unul altuia măruntaiele/ cu degetul nemilos/ scărpinăm pâinea aceea fierbinte...,”. Așadar, cuvintele cheie ale căror declinări poetice alcătuiesc povestea, sunt: „slăbănog”, „măruntaiele” și „fierbinte”. În următoarele două poeme este descris pe scurt locul acțiunii: „camera dragostei”, un loc în care este mereu întuneric: „orice oră ar fi/ noi știm că e noapte...,”. Ceea ce se petrece însă, în obscuritatea acestei camere a dragostei este un război mut, pe viață și pe moarte, între trup și suflet, între sentiment și instinct, fiecare luptând pentru uzurparea celuilalt, pentru a obține supremația și monopolul în regatul dragostei: „între mine și inima mea/ spaima că va veni dimineața”.
Este foarte interesant că, deși au trecut doisprezece ani de la apariția acestei cărți, poemele sunt încă de o prospețime a limbajului demnă de invidiat. Și aceasta se datorează cu siguranță faptului că Florin Partene a știut să dozeze foarte bine atât cuvintele hard cu cele soft, cât și stările pe care le-a semănat printre cuvinte. Iar dacă ținem seama că vorbim totuși despre un volum de debut, cred că „Reverența” ar trebui să servească drept exemplu pentru toți poeții ce se grăbesc să debuteze, pentru a vedea o mostră de poezie ce nu s-a oferit publicului decât atunci când s-a copt așa cum se cuvenea.
