De ce să citești proza scurtă a lui Arriaga? Pentru că, dincolo de talentul cert al scriitorului, Arriaga scrie despre realitatea mexicană pe care o vedem de obicei în filme sau în jurnalele de știri. E o realitate violentă, diversă, plină de patos și de izbucniri de furie. O lume a instinctelor, a crimelor, a sinuciderilor și a împărțirii puterii. O lume masculină, prin definiție, în care violența fizică e literă de lege. Însă Arriaga scrie și despre mici gesturi de tandrețe, despre iubiri secrete sau dezertări, atunci când personajele sale renunță să mai lupte și preferă să dispară în noapte.

Realismul din prozele acestea nu moștenește însă tradiția realismului magic sud-american. În lumea lui Arriaga personajele înving sau sunt învinse. Nu e altă cale de evadare. Nu există supranatural sau evadarea în vise. Însă această lume oferă cititorului câteva personaje extraordinare care luptă pentru supraviețuire, în ciuda remușcărilor sau a sorții întunecate. Și poveștile lor merită cunoscute pentru că fiecare dintre ele pare o mică bijuterie care ascunde în interior un mecanism necunoscut, mecanism care te pune pe gânduri zile întregi după ce ai citit cartea.