În textele sacre, indiferent de religie, dragostea este la rândul ei sacră. În literatură, poate fi pură sau dură, dar oricum idealizată și uneori exagerată. În viață însă, dragostea este întotdeauna sinceră, pentru că pornește, nu din imaginație, ci din suflet, din ceea ce are omul mai intim, din ceea ce îl definește. Iar asta o face să fie imprevizibilă. În funcție de cel ce iubește, ea poate îmbrăca diferite haine: poate fi calmă sau vijelioasă, eternă sau efemeră, obsesivă, bolnăvicioasă, poate duce la adevărate drame și chiar la tragedii. Și ceea ce este cel mai interesant este faptul că dragostea îi „transformă în oameni” chiar și pe cei pe care adeseori îi socotim semizei, vedete, modele, idoli.
În cartea Repertoarul amorului, Stelian Tănase indexează și pune sub lupa istoriei și a amorului 69 de povești de dragoste din istoria lumii, ai căror protagoniști sunt regi, regine, dictatori, oameni politici, artiști și artiste, scriitori de ambe sexe, femei fatele, muze și chiar persoane ce se confundă cu legenda, cum este cazul lui Beatrice, cea pe care Dante Aligheri a transformat-o în personajul central al capodoperei sale, Divina Comedie. Sunt readuse în prim-plan povești ce au făcut istorie: Veronica Micle și Mihai Eminescu, Isadora Duncan și Serghei Esenin, Eva Braun și Adolf Hitler; sau scandaluri amoroase ce au ținut prima pagină a tabloidelor vremii: Zizi Lambrino și Carol, Marilyn Monroe și John F. Kennedy, Lida Baarova și Joseph Goebbels. De asemenea, sunt devoalate relații ce s-au desfășurat mereu în umbră, departe de ochii indiscreți ai lumii, cum sunt relațiile reginei Maria cu Barbu Știrbey sau cu Joe Boyle.
Interesant este modul în care rescrie Stelian Tănase toate aceste amoruri. El nu caută să dea tabletelor sale aerul tabloidelor. Nu îl interesează intimitatea în sine a poveștilor, ci mai degrabă ecoul pe care l-au produs în destinul protagoniștilor, asupra operelor lor, și chiar asupra istoriei celei mari.
