Alain de Botton provine dintr-o familie care a păstrat cu sfinţenie, generaţie după generaţie, ateismul la loc de cinste. Astfel că întrebarea „Ce se poate obţine profitabil din asta?“ îi apare cu aceeaşi naturaleţe cu care, milenii la rând, omenirea şi-a inventat zeii. Cum poţi beneficia de ateism şi cum poţi lua din religie tot ce e de folositor fără a-i recunoaşte, totodată, preceptele fundamentale? Un scop meschin fără doar şi poate, cu atât mai mult cu cât întrebarea „cum putem trăi împreună şi separat după principii morale şi estetice solide?" era suficientă. În fapt, această întrebare e pusă constant de ateii radicali, precum Dawkins sau Comte, dar Alain de Botton, în magia popularităţii, nu are curajul să meargă până la capăt, propunându-ne un ateism la jumătatea distanţei dintre pioşenie şi necredinţă care sa ne slujească în momentele cele mai intime şi mai dificile din viaţă şi care să ne sprijine în luare deciziilor şi în modelarea propriei personalităţi.
Din păcate, cartea ne arată eşecul pe care ateismul moderat (ca şi creştinismul moderat, de altfel) îl va repurta întotdeauna în lupta directă cu rigorile raţiunii.
