Am crezut că va fi ușor asemănătoare cărții lui Richard Dawkins (Dumnezeu: O amăgire), însă m-am înșelat. Religia pentru atei nu intenționează să diminueze religia, însă ea este prezentată așa cum i-ai povesti unui om care nu crede. Alain de Botton face parte dintre acei oameni care se simt atei nepracticanți – oameni atrași de ritualuri și care văd o utilitate socială a laturii spirituale, simplist spus: „atei care sărbătoresc Crăciunul”. Fără a face afirmații despre existența sau inexistența unui zeu, Alain de Botton pune emfază pe importanța unor probleme pe care religia le rezolvă pentru om, cum ar fi teama de singurătate sau de moarte, apartenența la o comunitate sau maturitatea psihologică tot mai greu de atins fără ajutor. Desigur, suntem oameni raționali și ne este greu să credem în zâne, însă toate cunoștiințele noastre extensive despre lume și despre cum funcționează ea nu reușește să ne potolească angoasele la fel de bine. Ateismul tot mai răspândit a lăsat niște goluri pe care nu s-a străduit până acum să le umple („descurcă-te, doar ești om rațional!”). De aceea ar trebui să ne reîntoarcem privirea spre religie și să observăm ce făcea ea bine și ce putem prelua de la ea.