Pierderea unor oameni dragi, fie ei membri ai familiei sau prieteni foarte buni, este fără doar și poate foarte dureroasă. În primă fază, moartea unui om pe care-l porți în suflet este sinonimă cu absurdul, cu cea mai groaznică nedreptate a unui Dumnezeu devenit dintr-odată rău. Apoi intervine resemnarea și conștientizarea faptului că tot ceea ce îți rămâne de făcut este să-i păstrezi celui plecat, memoria vie. Să nu îl uiți niciodată. Să-ți amintești de el în fiecare zi. Iar în acest punct devine foarte importantă maniera în care alegi să îl reanimi pe cel absent în mintea și mai ales în inima ta.
Scriitorul Radu Paraschivescu, un om pentru care umorul pare să domine în compoziția ADN-ului spiritual toate celelalte trăiri, a înțeles că cel mai înțelept lucru este să îți aduci întotdeauna aminte de cei dragi cu zâmbetul pe buze, mai ales dacă amintirile pe care le-ai acumulat în cursul vieții și al viețuirii împreună, permit acest lucru. Drept pentru care a și conceput acest volum de proze scurte memorialisto-umoristice dedicate tatălui său, la împlinirea a patru ani de la trecerea în veșnicie, pe care l-a denumit, uzând de un oximoron cu valențe muzicale, Recviem vesel pentru tata. Pentru cine nu cunoaște termenul, recviemul este o specie muzicală, o compoziție corală cu orchestră, prin definiție tristă sau sobră, compusă și cântată la moartea sau cu prilejul comemorării unei persoane. De ce vesel, este lesne de înțeles. Dar de ce totuși recviem? Poate pentru că tatăl a fost un meloman înrăit, poate pentru că dincolo de nevoia de umor, rămâne totuși și acea doză de durere camuflată cu grijă, poate câte un pic din fiecare, ceea ce este de altfel cât se poate de firesc.
Recviemul lui Radu Paraschivescu este compus din nouă proze scurte (spre medii), prin care el alege să împărtășească publicului său cititor o serie de momente amuzante petrecute de-a lungul vieții, în compania tatălui său. Printre temele abordate se numără fotbalul, muzica, străzile din București, bineînțeles școala, armata și nu în ultimul rând, viața sexuală. Din fiecare și din oricare, umorul țâșnește involuntar, și pe nepusă masă, ca la țâșnitorile din Piața Mare din Sibiu.
