Bătrânețea și boala te pot ajuta să devii un bun filozof al vieții, mai ales atunci când știi că trebuie să fii recunoscător pentru ceea ce ți s-a oferit, sau ai oferit lumii. Oliver Sacks scrie patru eseuri înainte să părăsească această lume, tocmai din dorința de a omagia VIAȚA, această tablă de șah pe care mulți nu o înțelegem, această joacă cu norocul și destinul, această formă labirintică a pasiunilor și dorințelor. Lumea de astăzi uită de frumusețea și de îndatorirea noastră de a trăi – pentru un scop, pentru o persoană dragă, pentru a citi, pentru a descoperi. Trebuie să învățăm de la cei care au ajuns la o vârstă înaintată și care au pășit spre granițele vieții fără teamă și fără abandon, așa cum mulți nu o fac astăzi, mai ales tinerii. Recunoștință este pentru toți cei care nu regretă, care nu văd viața ca pe un calvar, iubesc oamenii cu toate nebuniile lor și acceptă ideea că bătrânețea trebuie să fie o virtute la care să ajungi în timp.