A devenit cumva o tradiție de primăvară-vară să citesc o carte din universul Bridgerton. Și asta doar după ce văd serialul, și nu înainte, cu toate că sunt puțin curioasă de cum se va termina seria. Noroc că Netflix și Shonda Rhimes ne țin în priză cu noi povești.
Regina Charlotte este o carte atipică pentru că a fost scrisă pe baza scenariului pentru serialul tv. Acest lucru se întâmplă foarte rar, de obicei doar pentru că filmul sau serialul prind foarte bine la public. Julia Quinn își unește forțele cu Shonda Rhimes și scriu romanul cu același nume cu seria apărută săptămânile trecute în online.
Diferă față de serial, ceea ce este un lucru bun pentru că astfel te-ai plictisi citind-o după vizionare, sau invers. Suntem în anul 1761, când Marea Britanie se pregătește de o nuntă regală. Proaspătul rege și-a găsit consoartă, o tânără necunoscută venită dintr-o mică regiune germană. Charlotte nu l-a întâlnit niciodată pe George, dar uite că este nevoită să se căsătorească cu el, cu toate că în urma unei întâlniri accidentale cu doar câteva minute înainte de ceremonie acesta îi oferă posibilitatea de a spune nu.
Ajunsă regină peste noapte, viața lui Charlotte se schimbă radical, dar luxul palatului vine cu un preț neștiut de nimeni. George, care părea un gentleman amabil și drăgăstos la început, se închide în el, lăsând-o pe regină singură.
Ce mă atrage la universul Bridgerton sunt intrigile, normal. Nimic nu este simplu, totul trebuie să se complice din cauza unor neînțelegeri stupide, care de multe ori s-ar rezolva dacă personajele doar ar vorbi între ele. Nici Regina Charlotte nu duce lipsă de astfel de planuri întretăiate, dar se vede că povestea aceasta nu a fost gândită ca o parte dintr-un puzzle definit dinainte, ci vine ca o extensie ce nu afectează cu nimic familia Bridgerton.
Mi-a plăcut că am aflat povestea reginei, cu toate că mă așteptam la ceva mai mult din partea ei. În primele două sezoane din serial dă impresia unei femei ce știe mereu ce vrea, dar în această carte i se văd imperfecțiunile. Ceea ce nu e neapărat greșit sau rău, doar că mă așteptam ca măcar spre sfârșit povestea să ducă înspre o femeie puternică din toate punctele de vedere.
Cartea mi-a plăcut mai mult ca serialul, ceea ce e puțin ciudat, având în vedere că nu explorează toate firele narative din povestea vizuală. Decorurile nu au fost la fel de colorate și spectaculoase, cadrele au fost restrânse și puține, iar ritmul destul de încet. Însă, asta nu m-a oprit din a citi cartea sau din a vrea să mă uit la alte spin-off-uri ce pot apărea în viitor.
Nici nu știu cum să vă spun că ar fi mai bine, să citiți cartea înainte de serial sau invers, tocmai pentru că deși sunt similare în ceea ce privește firul narativ principal, au și multe diferențe. Dar o recomand fanilor universului Bridgerton, măcar pentru o mică mostră să ne ajungă până vine sezonul III din serial.
