Joël Dicker revine în atenția cititorilor cu un nou roman întortocheat, cu mai multe planuri narative și personaje captivante.
“Enigma camerei 622” nu este doar un simplu thriller misterios, ci o încrengătură palpitantă de melodramă și roman polițist ce reușește să îi țină pe toți cititorii cu ochii întinși la maxim până la finalul revelator.
Cartea are parte de trei planuri temporale – cel al crimei, al derulării evenimentelor din trecut și al naratorului care investighează în timpul prezent. Un aspect ce surprinde este faptul că scriitorul se introduce ca personaj în textul narațiunii, devenind astfel parte activă în poveste. Acest lucru este datorat unui tribut literar făcut de către scriitor editorului său, de care se simte foarte atașat și ai cărui amintire încă îi influențează atât opera, cât și viața.
Conform lui Bernard, un mare roman este un tablou. ,,O lume care se dăruiește cititorului care se lasă înghițit de această imensă iluzie produsă de pensulă. Dacă tabloul prezintă ploaia, te simți ud leoarcă. Este vorba despre un peisaj înghețat ori înzăpezit? Te surprinzi tremurând. Spunea: Știi ce e un mare scriitor? Pur și simplu, un pictor. În muzeul marilor scriitori, a cărui cheie o au toate librăriile, mii de pânze te așteaptă. Dacă ai intrat o dată, ajungi un obișnuit al locului.”
Miezul poveștii îl constituie o crimă ce a avut loc la Palace de Verbier, un hotel renumit din Alpii elvețieni, care și la câțiva ani după ce a avut loc, tot un mister rămâne pentru anchetatori. Așa că atunci când un scriitor decide să își petreacă vacanța aici și descoperă misterul ce învăluie camera 622, încep și căutările sale, de care se folosește ca sursă de inspirație pentru următoarea sa carte.
Cititorii sunt purtați între valurile prezentului, ale săptămânii dinaintea crimei și ale trecutului, ițe ce cern ușor un roman vibrant, cu multe răsturnări de situație. Personajele în jurul cărora se învârt crimele se află într-o mișcare continuă pentru putere, încercând în același timp să își stăpânească sentimentele. Față de celelalte romane ale sale, Dicker apelează și la latura sa emoțională pentru a da un contur special cărții. Însă, asta nu înseamnă că elementele de thriller sunt neglijate, cele puțin peste șase sute de pagini stând mărturie pentru măreția scriitorului de a captiva cititorul în mrejele unei crime ce pare de nedescifrat.
Nu numai că “Enigma camerei 622” este o lectură potrivită pentru toți iubitorii de suspans și mister, dar poate fi savurată și de cei ce sunt în căutarea unei povești captivante ce, în esență, cuprinde trei planuri ce oricând pot și luate separat ca povești unitare: strădania unui scriitor de a-și face editorul mândru, investigarea unei crime și pendularea între trecutul plin de secrete și iubiri pasionale și săptămâna dinaintea crimei.
Doar mic sfat: odată ce ai început cartea, e greu să o pui departe, așa că pregătește-te pentru câteva nopți nedormite. Dacă te-am făcut curios, cartea o găsești aici.
