Personajul-narator din romanul lui Giuseppe Berto este un provincial care se mută la Roma, vrând să scrie o capodoperă, dar care ajunge, după moartea tatălui, să sufere de nevroză. Tristeţea şi zbuciumul acestui personaj sunt meticulos notate, detaliile sunt extrem de importante pentru naratorul-personaj, pe care le reia de mai multe ori pe parcursul unei pagini, apropiindu-şi cititorul, în acest fel, de experienţa sa dureroasă. În plus, episodul semnificativ, în care psihanalistul îl ajută să descopere răul ascuns, este consemnat la fel de amănunţit, iar evoluţia şi „vindecarea” personajului ajung, astfel, să fie mai uşor recunoscute de către cititor. Cartea lui Giuseppe Berto se citeşte, mărturisesc, destul de greu, nu e un roman de citit oricând, necesită răbdare, dar povestea personajului-narator merită indiscutabil atenţie.