Atunci când au câte o durere sau o suferință, toate animalele din pădure, junglă, sau ocean, merg la Casa veseliei. Știu că acolo le așteaptă doctorul Dolofănel, care are întotdeauna un leac pentru ele. Dacă ar fi după el, le-ar recomanda tuturor un amestec secret care să le facă să râdă, fiind convins 100% că râsul este cel mai bun medicament. Dar animalele suferinde nu sunt defel într-o dispoziție prea optimistă. Papagalul este răcit, ursul este deranjat la stomac, iepurelui i-au ieșit pete verzi pe năsuc, crocodilul a mâncat o ciupercă toxică, rața și-a fracturat aripioarele, ce să mai, fiecare are câte o durere mai mică sau mai mare. Din fericire, doctorul Dolofănel are și leacuri potrivite pentru fiecare în parte și le tratează cu dibăcie, astfel încât toate se simt dintr-odată mai bine. Momentul ideal pentru el de a-și pune în aplicație și rețeta lui secretă: le adună pe toate la un loc și le citește dintr-o carte de povești amuzante, astfel încât toate animalele se tăvălesc acum pe jos de râs.

Morala acestei povești este una cât se poate de simplă, dar nicidecum de neglijat: orice supărare ai avea, orice grijă sau orice durere, cel mai bun medicament este dacă nu râsul în hohote, cel puțin optimismul, adică o atitudine relaxată și plină de speranță că totul va trece și totul va fi din nou bine.