Dorina Rusu este o prezență nouă în lumea scrisului, înțeles ca beletristică. Este însă o jurnalistă cu vechi state de plată, pășind în lumea presei cam în același timp în care România pășea timidă pe drumul spre democrație. S-a implicat, tot ca organ de presă și în două campanii electorale, dintre care una, cea mai recentă, încununată cu succes. „Râsul” este prima sa carte de ficțiune. Deși, nu se știe cât la sută este ficțiune și cât este realitate frumos fardată pentru a se încadra în tiparele genului. Spun aceasta deoarece o mare parte dintre povestirile cuprinse în această carte sunt izbitor de verosimile. Și cu precădere cele în care eroina principală este jurnalista Otilia, aflată mereu în focul, fie el și mocnit, al realității tranziției românești. 

De ce „Râsul” și nu altfel? Pentru că în aproape fiecare povestire, autoarea narator se salvează din situații vecine cu nebunia, grație câte unui hohot de râs sănătos. Interesant este că în niciuna dintre situații, râsul nu pare să fie cea mai bună variantă. Și totuși se dovedește că este. Să fie la mijloc o cheie psihologică? Cu siguranță, da. Iar pentru a o descifra, trebuie să citiți această carte.