Privind la suferinţa celuilalt este ultima carte publicată de Susan Sontag înainte de moartea ei în 2004, dar, mai mult decât orice, este o excelentă lucrare despre fotografia de război. Pornind de la eseul Virginiei Woolf, Three Guineas, autoarea abordează întrebări dificile, atrage atenţia asupra unor aspecte importante, dar de cele mai multe ori ignorate, întrucât se presupune că o fotografie de război vorbeşte de la sine. Deşi aceasta reuşeşte să exprime violenţa şi suferinţa, nu poate echivala durerea şi experienţa celui care a trecut prin război. Astfel de idei sunt extrem de bine exemplificate, analizate, demitizările nu sunt şocante, ci bine justificate, ceea ce face ca eseul lui Susan Sontag să fie unul din cele mai bune şi mai puternice lucrări despre fotografia de război, chiar dacă uneori nu poţi empatiza cu opiniile ei.
