Cândva, demult, în vremuri ce se pierd în negura uitării, regele Umbră și regina Lumină, cei care guvernau împreună ziua și noaptea, au dat naștere unei fetițe ce a primit numele de Prințesa Cerului. Dar, pentru că avea o șuviță de păr foarte luminoasă, ce strălucea în noapte, făcându-o astfel mai ușor de trecut pentru oameni, aceștia au numit-o luna și au iubit-o mult. Dar, dragostea ce o înconjura pe Luna a stârnit invidia în sufletul regelui Umbră și acesta și-a răpit propria fiică de pe cer și a ascuns-o pe pământ, ca să nu mai strălucească în noapte. Numai că un marinar, bun prieten al Prințesei, nu a vrut să accepte această nenorocire și a pornit în căutarea acesteia. Oare o găsit-o? Și a putut să o elibereze? Rămâne să aflați citind cartea în întregime.
Prințesa Cerului este astfel o poveste despre confruntarea dintre lumina și întunericul ce sălășluiesc în sufletele noastre, manifestându-se ca dragostea și ură. Iar morala este foarte clară: să nu lăsăm ura și invidia să ne răpească dragostea din suflete.