Anselm Grün se prezintă ca un homo universalis, studiind teologia, filosofia și administrarea afacerilor. Așa se face că în micile sale cărți de self help, precum și în conferințele pe care le susține, să se distingă printr-un limbaj ce îmbină învățătura creștină cu diverse curente filosofice și chiar cu elemente din zona discursului motivațional, adresându-se astfel unui public cât mai variat. 

În cartea „Prietenia este un dar”, el realizează din câteva tușe bine trasate un portret minimalist al conceptului de prietenie. În mod surprinzător, acesta își începe pledoaria pentru prietenie pornind de la declinul pe care îl străbate astăzi instituția familiei, punând cumva acest regretabil fapt pe seama unei neînțelegeri concrete a prieteniei. El recomandă tuturor ca, înainte de a-și lega destinele prin taina căsătoriei cu alesul sau aleasa inimii, să se asigure că își sunt unul altuia prieten de nădejde, ba mai mult, să nu neglijeze să își fie fiecare sieși prieten, în sensul de a avea o părere lucidă despre sine însuși, astfel încât să nu intre în căsnicie cu vechi răni personale rămase nevindecate, care pot tulbura armonia noii familii. 

De asemenea, Anselm Grün repune în lumină și alte aspecte ale prieteniei, deosebit de importante pentru a da vieții, precum culoare, savoare și mai ales echilibru.