Publicat cu ocazia centenarului nașterii lui Marin Preda, cel mai recent volum din colecția biografiilor romanțate de la editura Polirom își anunță de la bun început misiunea. Mergând pe firul autobiografiei Viața ca o pradă, Răileanu încearcă să captureze esența unui om talentat, ambițios și dificil și de a-i da forma unuia dintre cei mai mari scriitori români postbelici, a cărui umbră masivă atinge în continuare atât programa școlară, cât și memoria colectivă.

Documentația temeinică este evidentă, arătând trecerea omului Marin Preda prin schimbările bruște ale unui veac tulburat, intâlnind atât război, cât și pace, sărăcie urmată de îndestulare, regi și președinți, dar și , poate cel mai important, anonimatul transformat în renume. Desigur, nu putem vorbi despre opera lui Preda fără a lua în considerare toate femeile care i-au marcat viața personală (și care au fost de cele mai multe ori surse de inspirație), sau familia a cărei soartă îl obseda, ca și cum micul univers din Siliștea-Gumești și glasurile iubitelor sale se replicau și conservau în mintea lui și nu trebuiau să moară odată cu el. Răileanu face astfel un exercițiu de imaginație și ne propune un Marin vulnerabil, sentimental și chinuit de dorința de a fi acceptat și iubit de semenii săi, care luptă constant pentru succesul care îl va distanța în cele din urmă de toate acestea dinainte.

Partea cea mai frumoasă a construcției acestei biografii romanțate este adaptarea sa sub forma unui roman care ar fi putut fi confundat chiar cu un manuscris pierdut al lui Preda. El devine unul dintre protagoniștii săi, un Niculae sau un Victor Petrini, până în punctul în care granițele dispar, iar ei devin unul și același personaj.