Deși nu este un criteriu revelator sau un adevăr universal valabil, se pare totuși că marii creatori de literatură au găsit resursele necesare inclusiv pentru a-și dedica cel puțin o carte celor mici. Nu a făcut excepție nici marele dramaturg Eugene Ionesco. După mărturia ilustratorului Etienne Delessert, cele patru povești sunt de fapt poveștile pe care Ionesco i le spunea fetiței sale, Marie-France, când era mică, stârnindu-i replici ce frizau absurdul. 

Într-adevăr, cele patru povești nu par accesibile oricărui copil, fiind absurde prin definiție. Dar având în vedere că la vârsta copilăriei nimic nu este perfect logic și că în multe rânduri modul în care cei mici văd lucrurile intră în contradicție cu percepția adulților, eu consider că această carte poate funcționa fie ca un „dat apă la moară” copiilor cu o imaginație peste medie, fie ca un primum movens pentru cei care ar vrea să zboare prin universul cuvintelor cu sensuri multiple, dar nu au încă aripi lustruite pentru aceasta. 

Așadar, dragi părinți, citiți-le copiilor voștri ceea ce un mare dramaturg îi șoptea fetiței sale înainte de culcare. S-ar putea să semănați pe un teren fertil, iar micuții de astăzi să devină scriitorii de mâine.