Exact așa cum a constatat chiar și unul dintre personajele din această carte, unul care se visa mare scriitor, în materie de literatură nu mai merge cu basmele, cu poveștile S.F. sau fantasy. Lumea vrea realitate. Cât mai multă realitate, fie ea și ireală. Adică, ficțiune să fie, dar să pară reală. Și cum Dan Pleșa este un scriitor ce-și respectă personajele până la a le da ascultare, și pentru că, probabil, și el își dorește să ajungă mare scriitor, scrie și el asemenea.
Fiecare dintre prozele sale scurte cuprinse în acest volum par desprinse din viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți. Te-ai putea chiar recunoaște printre personaje: fie în studentul cu merele, fie în corporatista frustrată, fie în visătorul incurabil, fie în tânăra părăsită, fie în eternul vamaiot. Dar, ca să nu existe confuzii, în fiecare dintre ele intervine, fix în punctul culminant al povestirii, elementul acela de film (că doar nu degeaba a absolvit autorul Academia de Teatru și Film, secția scenaristică), care te aruncă în ireal și te face să îți amintești că totul nu este decât imaginație turată la maximum.
Deși aflat abia la ora debutului ca prozator, Dan Pleșa se prezintă ca un scriitor matur, ce stăpânește foarte abil frâiele narațiunii, realizând virajele dintre real și fantastic cu entuziasmul și adrenalina unui șofer profesionist. Iar lectura poveștilor sale de dragoste și neputință, deși ireale, este o reală desfătare.
