Pentru toţi cei care îndrăgesc stilul lui Ionesco, această carte le va deschide o lume asemănătoare, dar aparte. Asemănătoare, în sensul în care transpune, în alţi termeni, ce-i drept, complexitatea absurdului cu care ne-am obişnuit din piesele de teatru; aparte, fiindcă avem de-a face cu o carte pentru copii. Mai exact, o carte cu copii (sau adulţi care au dat în mintea copiilor), pentru copii. Fără ca asta să însemne că doar copiii s-ar putea bucura de ea. Poveşti 1, 2, 3, 4 e fermecătoare, pentru că prezintă o latură necunoscută a dramaturgului, fiindcă îl ipostaziază în cea mai plină de candoare situaţie posibilă, cea de tată.