Se spune că îți poți face o idee despre o carte de la primele fraze. Dar ce impresie îți poți face atunci când din primele rânduri te izbește dorința unui nonagenar de a avea parte de o noapte de dragoste nebună cu o tânără fecioară? Instinctul de conservare al pudorii și al normalității îți spun direct: Închide cartea! Aici este vorba despre un bătrân pervers. Dizgrațios! Dar dacă ai totuși curajul să îți depășești prejudecățile, vei descoperi doar un bătrân sensibil, în care dragostea neîmplinită din timpul vieții clocotește ca magma unui vulcan gata să erupă. Nimic pervers în dorința și mai ales în gesturile bătrânului acestuia. Altfel, cum ar ajunge să se îndrăgostească, în sensul acela, aproape adolescentin, de o fată care noapte de noapte îl așteaptă dormind și doarme noaptea întreagă. Cum ar putea fi posibilă declanșarea unei pasiuni tinerești fără nicio urmă de sex? Poate fi nebunie, e adevărat. Dar este o nebunie frumoasă. Așa cum numai Márquez o poate crea și ilustra cu măiestria sa lirico-epică-magică.