În acest mini-roman Patrick Suskind construiește în primul rând un personaj-simbol, Jonathan Noel, devenit prototipul omului blazat, fără perspectivă, fără idealuri, a cărui ultimă dorință rămâne anonimatul. Pentru el, camera sa închiriată este centrul universului, iar onorarea cu rigurozitate a slujbei sale de gardian de bancă este însăși mișcarea de rotație. Dar pentru ca această geografie simbolică să fie desăvârșită era nevoie și de o „mișcare de revoluție”. Aceasta se declanșează pe nepusă masă în momentul în care mișcarea de rotație este brusc întreruptă de apariția unui porumbel. Inocenta pasăre devine în ochii opaci ai lui Jonathan Noel un adevărat călău care-i provoacă râuri de sudori reci pe spate. Este de ajuns un fapt banal perceput ca supranatural, pentru ca întregul angrenaj interior al omului nostru să se clatine din toate colțurile.

De remarcat la acest mini-roman îmbinarea inedită dintre tonul narativ cvasi-realist și întâmplările vag-absurde care-l trăiesc pe Jonathan Noel, prin care autorul reușește să creeze o atmosferă de comedie neagră ce ține cititorul cu zâmbetul tatuat pe buze pe toată durata lecturii.