Plufii sunt niște ființe tare ciudate. Ei nu au corp, dar au viață. Se nasc din gândurile bune al copiilor, se hrănesc cu visele urâte ale acestora, protejându-i astfel de monștrii din coșmaruri, dar mor atunci când protejații lor au gânduri rele. Când s-a născut Mia, fratele său, Luca, s-a bucurat foarte tare și a dat astfel naștere la o mulțime de plufi multicolori. 

Dar, în timp, văzând că părinții îi acordă mai multă atenție surioarei sale, el a început să fie gelos, să se simtă neglijat și să facă tot felul de răutăți prin care încerca să se răzbune pe toată lumea. Astfel, plufii lui au început să moară unul câte unul, până au mai rămas doar doi: Micul Roz și Marele Albastru. Aceștia, dându-și seama că sunt și ei în pericol, pun la cale un plan foarte riscant prin care încearcă să îl determine pe Luca să revină la sentimentele bune de altădată față de surioara sa. După o serie de peripeții, care mai de care mai periculoase, planul dă roade. Luca are din nou grijă de sora lui, iar Micul Roz și Marele Albastru scapă cu viață și se fac mai mari și mai pufoși. 

Această poveste se dedică în exclusivitate copiilor ce au frați sau surori mai mici, pentru a-i ajuta să înțeleagă cât este de bine și de frumos să-i iubească pe aceștia și să nu se lase pradă geloziei, care este un sentiment urât, ce produce urmări dintre cele mai rele.