Am citit această carte prin liceu, iar pe vremea aceea nu știam mai nimic despre Nietzsche. Poate doar că spusese că Dumnezeu este mort. Multă lume știe doar asta. Păcat, nu? Filosofia lui este accesibilă și pe alocuri terapeutică, deși puțin cam arogantă. Nietzsche a scris despre sănătate cu fervoarea unui om bolnav, care știe că experiența lui nu are nimic virtuos sau interesant în ea. Yalom îl descrie de minune pe acest Nietzsche. O face cu așa de multă îndemânare, încât sunt aproape convinsă că exact astfel era omul și în viața reală, acum mai bine de un secol. Desigur, dacă adevăratul Nietzsche ar fi citit această carte, poate s-ar fi simțit jignit de slăbiciunea (umană, de altfel) de care dă dovadă. Sau poate nu, cine știe? Cert este că eu țin cu Yalom. Cred că și l-a imaginat tocmai bine. Și nu numai pe el, mai sunt încă o mână de personaje interesante în cartea lui.