Wendy locuieşte împreună cu prietena ei Caroline într-un cartier de case din San Francisco, împărţindu-şi viaţa între slujbă, noua ei relaţie şi cele două pisici, Tibby şi Fibby. Într-o zi, accidentul pe care îl suferă o lasă într-o stare fizică deplorabilă care nu-i mai permite decât să se concentreze asupra universului domestic şi depresiei care îl pândeşte pe orice individ deposedat brusc de controlul asupra corpului său.

Şi în această oază mică şi sigură, Wendy are parte de o lovitură absolut surprinzătoare: Tibby, un motan sperios şi timid dispare de acasă şi nu se mai întoarce timp de cinci săptămâni lungi, chinuitoare şi suportate cu unghii roase de îngrjjorare, disperare, gelozie şi curiozitate. Însă abia întoarcerea fluşturatecului declanşează acţiunea, pentru că Wendy nu poate şi nu vrea să înţeleagă că o pisică poate pur şi simplu să-şi părăseacă domiciliul după treisprezece ani de panică la adulmecarea necunoscutului.

De aici arsenalul tehnologic menit să descrie traseele dihaniei, cursurile de comunicare cu animalele, pet detectives şi tot soiul de încercări mai mult sau mai puţin excentrice de a demasca eventuala ademenire şi reţinerea ilegală a mult-domesticitului.

Cărţulia lui Wendy este însoţită de ilustraţiile lui Caroline, cu un efect comic garantat pentru cunoscători şi cu adevărate însuşiri descriptive şi revelatorii, aş putea spune, pentru cei care încă nu au avut ocazia de a observa comportamentul felin în toată splendoarea lui.