Peter Camenzind este primul roman al lui Hermann Hesse, fiind publicat în ediție princeps în 1904. Inițial, l-am perceput ca pe un preludiu la capodopera Narcis și Gură de Aur, întrucât tratează tema prieteniei și a camaraderiei. Apoi am observat că poate fi socotit inclusiv un prolog la acea mică carte mare dedicată Sfântului Francisc de Assis, pentru că Peter este un mare admirator al acestuia, semn că personajul funcționează ca un veritabil alter-ego al autorului însuși. Însă, principala temă a acestui mic roman de debut o reprezintă căutarea sinelui, iar prin aceasta, trimite la o altă capodoperă hesseniană: Lupul de stepă. 

Citind Peter Camenzind, putem constata cum Herman Hesse se înscrie în seria scriitorilor care pornesc la drum cu o serie de teme pe care urmează să le dezvolte și să le îmbogățească din ce în ce mai mult, până le duce la stadiul de capodopere. Și ar mai fi ceva ce leagă întreaga scriitură a lui Hesse: poezia, lungile descrieri de peisaje campestre sau urbane fiind construite de fiecare dată din cuvinte cântătoare și picturale.

 Așadar, pentru cei care au citit mai întâi capodoperele lui Hesse, lectura acestei cărți de debut va reprezenta un bun prilej de a descoperi punctul de plecare al acestora, pentru cei care nu au citit încă nimic din opera acestui scriitor de geniu, este ocazia ideală de a începe cu începutul și de a-i urmări evoluția literară. De oricare parte a baricadei de-ai afla, este o lectură de bun augur.