Peștele-curcubeu era cel mai frumos din ocean. Și aceasta deoarece solzii lui străluceau în toate culorile curcubeului. Dar, pe cât era de frumos, pe atât era de egoist și de plin de sine. Nu ar fi dat nimănui niciun solzișor strălucitor din podoaba sa. Ori, peștii sunt și ei asemeni copiilor: curioși și pofticioși. Și fiecare și-ar fi dorit un solzișor strălucitor. Dar niciunul nu a primit nimic. Așa că au început să-l ocolească pe peștele-curcubeu până când acesta a rămas complet singur. Și, cum nu este chin mai mare decât singurătatea, a început să se simtă tot mai rău și mai nefericit. Dar, la sfatul înțelept al sepiei Octopus, s-a învoit să își ofere solzii strălucitori tuturor peștișorilor care i-ar fi cerut. Zis și făcut. Acum nu mai era cel mai frumos pește din ocean. Dar era cel mai fericit, căci toți peștii erau acum prietenii lui. Și nu este lucru mai de preț în viață ca prietenia.
Așadar, aceasta este o poveste despre generozitate și prietenie, înțelese ca arme împotriva egoismului și a nefericirii. Pentru că, nu-i așa, peștișorii din poveste, sunteți chiar voi, copii!
