Ilarie Voronca este un poet român ce a adunat mai multă glorie în Franța, fiind, alături de Panait Istrati, de exemplu, poate mai prezent în librăriile din Hexagon decât în cele de acasă. De bună seamă că inclusiv din punct de vedere al calității literare, poemele și eseurile sale din perioada franceză sunt mai bune decât cele din perioada românească. Este și firesc, fiind o operă de maturitate. Cu toate acestea, uitarea cu desăvârșire a poemelor sale românești, deloc de neglijat, este o mare nedreptate ce i se face și o mare rușine pentru lumea literară românească.
Și totuși, avem cu această antologie alcătuită de poetul basarabean Emilian Galaicu-Păun din volumele de poeme publicate de Ilarie Voronca în România, o binemeritată restituire a unuia dintre fondatorii mișcării de avangardă în literatura românească, alături de Gherasim Luca, Sașa Pană, Urmuz, Stephan Roll și Geo Bogza. În „Peste diagonala sângelui” sunt adunate atât cele două volume de început ale lui Ilarie Voronca: „Restriști”(1923) și „Invitație la bal (1924-1925)” (1931), în care se simte din plin influența simboliștilor Bacovia și Macedonski, cât și volumele sale de frondă: „Colomba”(1927) și „Ulise”(1928), prin care acesta își câștigă independența stilistică față de modelele sale, impunându-se ca o voce unică, puternică, capabilă să genereze ecou în mintea cititorilor săi. Pe lângă acestea, sunt antologate și celelalte cărți scrise în limba română, până în 1934, astfel încât, volumul de față capătă inclusiv valența unei istorii literare, adunând la un loc, dimensiunea românească a poetului româno-francez Ilarie Voronca.
