Este o șansă importantă să poți citi autori în viață, pe care char i-ai putea întâlni în vreun supermarket sau în plimbările lor prin parcuri. E uimitor acest lucru, mai ales pentru generația mea, care în timpul anilor de studiu obligatoriu au cunoscut mai mult autori ai altor secole, sau care oricum, erau mai mult acolo, în cărți, decât pe străzile vreunui oraș real. De aceea cred că valul acesta al întâlnirilor dintre cititori (mai mici, mai mari) și autorii cărților din librării nu poate să aducă decât bine.
Veronica Niculescu este o astfel de autoare care a scris și pentru copii (în niște anotimpuri ale lui Isidor – un personaj tare simpatic, care confirmă fascinația autoarei pentru personajele înaripate) și care, după Toți copiii librăresei a publicat jurnalul unui pescăruș personal aș putea zice. Jurnalul este, cu adevărat un jurnal, o scriere – observație care are în prim plan o familie de pescăruși: mama, tata și copiii. Geamul, este char geamul locuinței autoarei, iar observațiile pe marginea acestei familii de păsări sunt uimitoare.
Grégoire este actorul principal, fereastra e granița dintre două lumi de naturi, cu adevărat diferite, însă 6 ani de privire atentă a unui ochi format pe nuanțele și subtilitățile unui limbaj, au contribuit substanțial la valoarea acestui volum.
Recomand Pescărușul de la geam oricui are nevoie să i se amintească de faptul că răbdarea, iubirea, uimirea și curajul ăși au sursa în natura unui a fi, fără să mai conteze uneori că vorbim despre pene sau piele.
