Selecția articolelor de Mircea Cărtărescu prezente în volumul Peisaj după isterie propune o formă de implicare a scriitorilor în lupta împotriva corupției, o literatură „a neputinței de a fi demn”, de a „crea o clasă politică mai umană”. Implicarea oamenilor de litere în viața unei societăți a fost de multe ori contestată, fie pentru neimplicare, fie pentru prea mult „partizanat”. Oricum ar fi, să încerci să contribui rațional și uman la problemele sociale e o chestiune care te face să plătești cu timp consumat, cu foarte multe critici, cu oboseala survenită atunci când încerci să exprimi ceva și nu reușești să te faci înțeles. Dar, așa cum ne spune și Mircea Cărtărescu, „ca scriitori, singura noastră datorie este să scriem bine […].” Volumul atestă faptul că avem nevoie de implicarea scriitorilor, prin ceea ce gândesc despre viață, societate, oameni, clasă politică.