Ajuns la vârsta maturității, Dmitri, naratorul acestei povești, își deapănă amintirile din adolescența petrecută împreună cu prietenii săi Utkin și Samurai, undeva în îndepărtata și înghetața Siberie. Pentru fiecare dintre ei, cuvântul de ordine era supraviețuirea, atât în fața viscolului și a gerului, împotriva cărora inventau cele mai spartane metode de călire a trupului, cât mai ales împotriva nimicirii lor spirituale, în acel ocean al sufletelor gri, asupra căruia planau ca niște păsări de pradă sărăcia, frigul și mai ales frica de a nu fi aruncat în lagărul morții. Fiecare dintre ei visa să iubească, să cunoască viața adevărată pe care doar o intuiau și chiar să schimbe lumea. Apariția în viața lor a super-eroului Belmondo, precum și lectura din romanele franceze, a misterioasei Olga, le va deschide ochii spre lumea interzisă, fiecare dintre ei nemaiavând alt vis decât acela de a ajunge în Occident, să trăiască viața adevărată. Cu toții vor ajunge să-și îndeplinească visul, chiar dacă pentru Samurai, acest vis se va dovedi fatal.
Scris sub forma unui noian de nostalgii pe care soarele vieții adulte amenință să-l topească, transformându-l în uitare, „Pe vremea fluviului Amur” este un întreit bildungsroman, ce surprinde formarea a trei destine, pe cât de unite de o dorință comună, pe atât de diferite datorită acelei note particulare ce dă fiecărui suflet identitatea sa unică. Cât privește maniera narativă, aș spune doar că iscusința lui Makine se vede aici prin faptul că imprimă scriiturii sale atât gerul siberian, cât și căldura uneori timidă, alteori pârjolitoare, a visului. Astfel că cititorul va fi cu atât mai aproape sufletește de cei trei adolescenți rebeli, cărora li se alătură vrând-nevrând în aventura evadării din ghearele morții spirituale.
