Scrisă cu mai bine de un deceniu înaintea celui de-al doilea titlu al autorului publicat în România, Să vorbim despre moarte, Pe muchie de cuţit nu reuşeşte să se ridice la nivelul de profunzime sau de interes pe care le-am apreciat la volumul despre îmbătrânire şi moarte fiind mai curând o carte de memorii şi impresii ale unui chirurg rezident fascinat de uşurinţa cu care apare şi este tratată eroarea în sistemul medical american.
　　　　Pe muchie de cuţit păstrează, sau mai bine zis anticipează luciditatea şi onestitatea scriitorului care reuşeşte să explice oricui, în termenii cei mai clari problemele dar şi rafinamentul ştiinţelor medicale, ştiinţe care sunt, ca oricare altele, supuse în mod constant revizuirii şi mai ales progresului.