Se spune că animalele noastre de companie, și în special câinii și pisicile, ne sunt cei mai buni și mai fideli prieteni, fiindu-ne credincioși toată viața și încă necondiționat. V-ați gândit însă vreodată că ele ne pot fi în egală măsură și medici iscusiți? Că ne pot vindeca, la fel de necondiționat, și ca atare, gratuit, de cea mai cruntă boală care ne paște și care adeseori mușcă din noi fără menajamente, și anume depresia, care se insinuează în viața noastră pe filiera avalanșei de gânduri și probleme pe care ni le fabricăm pornind fie de la neîmpăcarea cu trecutul, fie de la neîmplinirea „viitorului”, adică a proiecțiilor minții noastre pentru ziua de mâine?

Eckhart Tolle, cunoscut publicului larg pentru bestsellerul său internațional ”Puterea prezentului”, lansează în paginile acestei cărțulii, aparent dedicată copiilor, o teorie incredibilă și de altfel și cât se poate de plauzibilă. El spune că putem învăța de la animalele noastre arta de a fi tot timpul prezenți, de a ne detașa, asemenea lor, de iluzia trecutului și/sau a viitorului, altfel spus, de a trăi fiecare clipă în sine, pentru ea însăși, pentru farmecul ei, pentru experiența pe care ne-o oferă, bună sau rea.

El pornește de la ideea că animăluțele, neavând noțiunea de trecut, prezent și viitor, trăiesc continuu în prezent, fapt ce le scutește de gânduri, probleme și resentimente, și astfel rămân mereu într-o stare de „prezență”, de bucurie extatică. Stare pe care ne-o pot lesne transmite și nouă, readucându-ne și pe noi în prezent și în esența verbului „a fi”. Tot ceea ce trebuie să facem este să ne lăsăm puțin în voia lor. Să ne jucăm cu ele, să le scoatem la plimbare, să le privim cum se bucură de viață, de fiecare clipă și să ne detașăm, măcar pentru o secundă, de gândurile noastre. Ar fi suficient pentru ca starea „zen” a animăluțelor noastre să ne ia și pe noi în stăpânire, însă o stăpânire ce ne va ajuta să ne eliberăm de griji și probleme și să trăim, cu mintea și sufletul curățite de morbul depresiei autoinduse, în prezent. Așa că, cei care au deja prieteni necuvântători, să se lase pe mână lor. Cei care încă nu au, să-și procure degrabă.