Rânduielile de acum două sute de ani se făceau după credinţe şi superstiţii, iar cele mai multe au ajuns până astăzi ca obiceiurilor şi obligaţii, lumea de ieri o explică pe cea de azi, dar şi inversa e valabilă. Lumea de acum două sute de ani îşi avea propriul ritm, un carusel prea încet sau prea alert, cu siguranţă excesiv, în care cei de astăzi nu ar mai îndrăzni să se urce, căci ar fi de-ndată azvârliţi fără ca măcar să aibă răgazul să petreacă în Căşlegi, să guste o chisăliţă şi-o horincă, să poarte un chiurchiu de postav blănit sau să se plimbe cu birja pe lângă Sfântu’ Spiridon.

O lume pe care nu o mai putem desluşi cu instrumentele de astăzi, dar care se mai poate, uneori, arăta în toată splendoarea şi neputinţa sa: „Septembrie: gustă lapte dulce până mănânci şi-ţi va fi bine peste an. Noiembrie: să te păzeşti de usturoiu, că la al treilea an să vor scorni la tine boale. Decembrie: să te păzesti de varză, ca să nu dobândeşti la vară boală grea şi friguri. Ghenarie: să te păzeşti de apă şi să bei vin pă nemâncate, ca să nu te stăpânească vântul cel rău păste an. Februarie: să mănânci toate bucatele cu oţetu şi-ţi va fi bine. Aprilie: să te păzeşti de napi, să nu guşti ca să nu se scornească răutăţi întru tine. Şi al cincilea an să va arăta la tine. Mai: să te fereşti de piftie şi de căpăţânile, să nu se scornească întru tine boala inimii. Şi până la anul al doilea te vei afla cu mare durere şi rău. Iunie: Să te păzeşti să bei apă pă nemâncate în toată vremea, şi vin cu apă amestecate, ca să nu se afle tusea. Iulie: să te păzeşti de bucate calde şi să mănânci târziu, ca să nu ţi se scornească lingoare. Avgust: să nu mănânci dimineaţa poame, nici alt nimic, ci să mănânci în diseară bucate calde, că să va dăpărta de la tine tot răul. Acestea păzindu-se, nu mai veţi pătimi de sminteală“