Mi-a plăcut mult mini-romanul publicat de editura Litera în 2019 al Samantei Schweblin („Vis febril” se numește), așa că am fost foarte entuziasmat să pun mâna și pe acest volum de proză scurtă. E un volum divers, cu multe texte, în care predomină absurdul, situațiile tensionate, uneori violența. Îmi amintește de prozele lui Julio Cortázar sau, dacă vreți o referință mai recentă, textele Marianei Enriquez din volumul „Ce-am pierdut în foc”, fără a fi însă la fel de violente și întunecate. Aici avem proze amplasate fie în spațiul sud-american, fie în cel european. Texte despre dispariții, despre situații incomode sau ambigue, despre singurătate sau moarte. Mai toate prozele au un soi de poveste filosofică, de poantă. Chiar dacă unele au finalul deschis și nu putem decât bănui ce se întâmplă cu adevărat.
Pentru Samanta Schweblin contează personajele și contextul în care sunt aruncate. Modul în care aceste personaje se adaptează sau pur și simplu acceptă, înfrânte, diverse evenimente aproape supranaturale care se năpustesc asupra vieții lor. Recomand „În stepă”, o proză despre un cuplu fără copii care vizitează un alt cuplu pentru a afla cum au reușit să aibă un copil, însă totul devine ciudat și violent fără să știm cu adevărat ce e acel copil pe care cuplul gazdă îl deține, apoi proza care dă și numele volumului – „Păsări în gură”, o proză care mi-a adus aminte de filmele sud-coreene, splendidă de altfel și misterioasă până la capăt. Bune, de asemenea, „Moș Crăciun doarme acasă la noi” sau „Spre vesela civilizație”. Și încă câteva pe care vă las să le descoperiți. E un volum cu tematici diverse, cu narațiuni previzibile și mai puțin previzibile. Imposibil să nu vă placă măcar un text!