Crime abominabile, obsesii delirante, tăceri apăsătoare, depresii fără de sfârșit, patologii ce poate nici nu au fost vreodată înregistrate în analele universale ale psihopatologiei, absurd, violență, ceață densă, dispariții și apariții care mai de care mai bizare și multe, foarte multe semne de întrebare. Cam acestea ar fi ingredientele care alcătuiesc rețeta după care autoarea argentiniană Samanta Schweblin și-a preparat prozele scurte din acest volum, în care acțiunile sunt mai degrabă sugerate decât descrise, în care orice gest ascunde fie o dramă, fie o  traumă, fie o încețoșare a minții sau o paralizare a libertății. 

Citindu-le în cheia umorului negru, sugerată de J.M. Coetzee în scurta sa notă de lectură, ele pot funcționa ca pilule de adrenalină administrate programatic, pentru a ieși din rutina cotidiană și pentru a da peste nas senzației de panică pe care, din ce în ce mai mult ne-o induce  lumea în care trăim. În caz contrar, dacă te lași răpit de atmosfera exclusiv noir a acestor povești, riști să îți alimentezi fricile, angoasa și în final paranoia. Așadar, recomandarea mea este să fie citite cu detașare, ca simple povești de groază pentru copii, pe care nu le-aș recomanda totuși copiilor sub 16 ani. Iar până la apariția în librăriile noastre a următoarei cărți, nu îmi rămâne decât să mă întreb: ce „vrăji” mai prepară Samanta, în cazanul ei literar?