Dacă de obicei benzile desenate sunt acelea care inspiră artiștii să compună muzică bazată pe anumite personaje, de această dată o piesă a fost cea care l-a determinat pe Andrei Puică să dezvolte cetatea prizonieratului din PĂSĂRI APRINSE, apărută inițial în Franța cu titlul LES OISEAUX LUMINEUX. Pornind de la versurile melodiei eponime a trupei Implant pentru Refuz, ne este desenată o poveste despre limitele și poverile mentale pe care le suportăm și pe care cei mai mulți dintre noi le acceptă.
Ascunsă în spatele unei alegorii fantastice și distopice, semnificația acestei benzi desenate este menită să ne pună pe gânduri și să ne facă să ne întrebăm dacă nu cumva și noi am decis să ne domesticim și să ne ținem sufletele și dorințele închise în spatele unor gratii, doar pentru a nu ne complica viețile și pentru a rămâne în rând cu ceilalți. Din anumite puncte de vedere, narațiunea mi s-a părut mai degrabă naivă, mizând prea mult pe anarhism adolescentin, însă ilustrațiile detaliate și aflate în bună compoziție te pot atrage și imersa instant, demonstrând pregătirea în arhitectură a ilustratorului. Recomand PĂSĂRI APRINSE atât pentru colecția personală a pasionaților de grafică, dar și pentru fanii lumilor fantastice, care vor întâlni aici o perspectivă inedită.
