O carte pe care trebuie să o deschizi doar după ce ai decis să fii extrem de onest cu tine însuți și doar dacă înțelegi că nu îți poți întoarce privirea de la unele lucruri, oricât de respingătoare ar fi. Tot acest antrenament din prelectură este necesar, întrucât Ruxandra Cesereanu scrie un eseu despre tortură în care descrie metode, tehnici, contexte, denumiri de schingiuiri care vor lăsa indiscutabil urme în felul de a privi viața unui om. Eseul despre tortură nu este, totuși, un inventar al diverselor torturi, ci, mai degrabă,  o sistematizare a secolului al XX-lea, în cele mai înfiorătoare ipostaze, o cercetare atentă asupra substraturilor unui asemenea rău făcut omului, fiind punctate și modificările de mentalitate, de perspectivă odată cu trecerea timpului, în sisteme opresive.