S-a întâmplat să găsiți obiecte pierdute și să nu le mai restituiți posesorului? Însă, s-a întâmplat ca acel obiect să vă schimbe viața? Personal, mie nu mi s-a întâmplat, dar Antoine Laurain ne propune un astfel de scenariu în romanul său „Pălăria președintelui”, în care îi oferă rolul principal unei pălării învestite cu puteri „magice”, al cărei posesor este François Mitterand, președintele Franței din anii '80. Acesta își pierde pălăria într-un restaurant celebru din Franța anilor '80 ce are o bogată ofertă de fructe de mare și o selecție impresionantă de vinuri. Prin urmare, pălăria lui François Mitterand devine o pălărie „călătoare” și ajunge în posesia unor persoane cărora le schimbă destinul. Acțiunea romanului este formată dintr-un lung lanț de evenimente umoristice ce surprind societatea franceză din acea perioadă.
Mai întâi pălăria ajunge la Daniel Mercier, un simplu contabil, care rămas singur pentru câteva zile decide să se cinstească cu o cină delicioasă, savurând câteva dintre delicatesele marine ale restaurantului. Acesta are surpriza ca lângă masa lui să se așeze președintele Franței, François Mitterand, care își uită pălăria la plecare, iar Daniel, după câteva ezitări, ia pălăria pentru a o păstra ca amintire în cinstea unei seri memorabile în care a avut ocazia să stea lângă președintele Franței. Din acel moment viața lui Daniel se schimbă și ajunge să capete mai mult curaj și să își asume răspunderi nebănuite ceea ce îl ajută să își confrunte șeful și să facă câteva analize financiare foarte bune, fiind în cele din urmă promovat. Numai că Daniel este doar unul dintre personajele la care ajunge pălăria. Acesta pierde pălăria într-un tren, care ajunge pe rând la domnișoara Fanny Marquant ce are acum curajul să-și părăsească iubitul însurat și să-și deschidă o librărie, apoi la omul de afaceri și parfumierul Pierre Aslan și în cele din urmă la burghezul Bernard Lavalliére. Tuturor le schimbă viața în bine, fiind un adevărat talisman pentru ei.
Așadar, pălăria ajunge de la o persoană la alta, fiecare având o personalitate diferită și reprezentând o altă clasa socială ceea ce ne permite să avem o imagine de ansamblu a societății franceze din perioada respectivă. Folosindu-se de călătoria pălăriei prin viața acestor personaje, autorul ne introduce în atmosfera restaurantelor de lux din Franța anilor '80, mai apoi ne prezintă o Franța potrivită pentru visătorii ce și-ar dori să trăiască într-un orășel pitoresc unde visurile considerate naive devin un mod de viață. Nu este uitată nici Franța celor îndrăgostiți de parfumuri și de răsfățul olfactiv, dar nici a celor pasionați de artă. Dacă doriți să aflați ce s-a întâmplat cu pălăria în final, vă recomand să citiți acest roman.
