Pe Urmuz l-am descoperit în clasa a XI-a şi de atunci n-am mai citit ceva care să-i semene. Ironia, absurdul, tragicul, parodia şi paradoxul se împletesc remarcabil în doar câteva pagini, alături de personaje ca o pâlnie, un ventilator sau, unul dintre preferaţii mei, Ismail – „compus din ochi, favoriţi și rochie”. Urmuz este unul din cei mai buni şi mai inteligenţi scriitori români, un excelent exemplu că literatura are drumul şi corenţa sa, întrucât scrierile sale sunt publicate, pentru prima dată, în 1922, la doar doi ani după romanul Ion, de Liviu Rebreanu. Pagini bizare este o carte care îţi va oferi o altă perspectivă asupra literaturii române, care te va întrista şi care te va bucura, demonstrându-ţi că literatura poate explora abisul sufletesc şi atunci când îţi vorbeşte despre o pâlnie.