Probabil unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Murakami, “Pădurea norvegiană” ne face întru câtva să ne imaginăm o trântă între viață și moarte, depresie și fericire (sau măcar normalitate sănătoasă) și să alegem între cele două. În felul caracteristic al scriitorilor japonezi, moartea sau depresia nu sunt portretizate grotesc, nu sunt niște demoni urâți pe care personajul principal, Toru Watanabe, trebuie să-i învingă întru glorie eternă. Viața îi oferă o adevărată alegere între două tabere, formate, pe de-o parte, din frumoasa Naoko și prietenul lor comun Kizuki (personaj absent, fantomă atotprezentă), iar, pe de altă parte, de energica Midori și viața de student la facultate în schimbătorii ani ’60. A nu se rata nici ecranizarea, apărută în anul 2010, în regia lui Tran Anh Hung. Și fiindcă proza lui Murakami este bogată în referințe muzicale, se recomandă citirea romanului alături de playlist făcut din melodiile menționate în carte (se găsește gata făcut online).

Ce mi-a plăcut: îndrăzneala, imaginea încremenită a azilului din mijlocul pădurii, acțiunea puternic “muzicalizată” (nenumăratele referințe muzicale menționate un pic mai sus).