La poalele Copacului Depărtărilor stau la taifas și îşi au locul de întâlnire elfii, în copac şed nişte personaje ba mai ciudate, ca Lună Plină, ba mai supărăcioase, ca domnul Morocănilă, ba de-a dreptul enervante, ca domnişoara Spălăceală, cea care mereu îşi aruncă apa murdară în capul trecătorilor, ba altele prietenoase ca domnişoara Mătăsuţă, dar de-abia în vârful Copacului Depărtărilor se află misterul, surpriza, bucuria şi aventura. Acolo lumile se schimbă şi te poţi trezi în Tărâmul lui Moş Cratiţă, ori în cel al Zilelor de Naştere, în Tărâmul Zguduilă, sau în Tărâmul Omului de Zăpadă şi în cel al lui Moş Crăciun.

Pentru copii, Pădurea Fermecată ar sta bine la începutul drumului printre cărţi; pentru adulţi, cartea poate fi oricând o portiţă de evadare către copilărie, dar cu mare atenţie, pentru că niciodată nu poţi şti prin ce Tărâm vei trece odată urcat în Copacul Depărtărilor.