Cartea, prefaţatã de Livius Ciocârlie, conţine peste şase sute de pagini din corespondenţa poetului, disponibile ochilor noştri lacomi de fraze ludice, suferinde ori senzuale, zvâcnind de talent, care ne permit sã-l pândim pe Emil Brumaru prin cotloanele intimitãţii sale! Un aspect interesant al acestor epistole este felul în care alternează fragmentele melancolice despre singurătate, despre imposibilitatea de a scrie poezie, cu cele ludice, senzuale sau ironice, în care vorbeşte despre magazinul de lenjerie intimă, de la care ar vrea să se aprovizioneze personajele feminine din literatură şi de la care pornesc, inevitabil, întrebări îndrăzneţe referitoare la preferinţele acestora. Cerşetorul de cafea se citeşte cu pupilele dilatate, cu genunchii adunaţi la piept şi, împărtăşind sau nu interesele ori preferinţele poetului, îţi dă senzaţia că ai dat de un nou prieten, o voce caldă şi fină, care îţi e alături.