Omul de castane de Søren Sveistrup este unul dintre cele mai bune thrillere pe care le-am citit. Romanul prezintă o serie de crime odioase care se petrec în Copenhaga, pe parcursul a zeci de ani. Probele găsite sunt puține, însă un mic detaliu îi face pe polițiști să găsească legătura dintre crime: omuleții de castane.

Omuleții de castane sunt niște figurine realizate din castane coapte și scobitori, lăsate în proximitatea victimelor. Tot despre aceste figurine cântă și copiii din grădinițele și școlile din Copenhaga, doar că în contextul crimelor, cântecelul nu mai pare deloc unul vesel și potrivit pentru cei mici.

În prim plan îi avem pe detectivii Thulin și Hess. Thulin își planifică deja mutarea într-un alt departament, în timp ce Hess este trimis în Copenhaga fiindcă o dăduse în bară la Europol. Deși inițial pornesc pe picior greșit, amândoi fiind personalități puternice, Hess și Thulin ajung să formeze o echipă de excepție, pe care chiar ajungi să o îndrăgești pe parcurs.

Romanul Omul de castane este prezentat în mai multe planuri narative. Povestea debutează cu  un episod monstruos din 1989 și continuă cu o serie de crime asemănătoare din prezent, precum și flashback-uri din trecutul sumbru al personajelor. Ritmul este unul alert, plin de indicii care îți dau dureri de cap și te fac să muți vina de la un personaj la altul. 

Autorul Søren Sveistrup a reușit ca pe parcursul a sute de pagini să păstreze misterul la cote alarmante. Acțiunea se dezvoltă treptat, transformându-se într-un bulgăre de zăpadă tot mai greu de rostogolit din cauza greutății. Incertitudinea și teama sunt sentimente firești pe care cititorul le poate experimenta în timpul citirii, însă deznodământul este unul uluitor, care va răspunde la toate nedumeririle. 

P.S. Recomand și serialul Omul de castane, disponibil acum pe Netflix.