110 pagini. 30 de ani în 110 pagini. Atât are acest volumaş. Atât a  avut de spus Dmitri Vitkovk despre viaţa sa. Da, poate fi lăudat pentru capacitatea de a condensa o viaţă în atât de puţine pagini. Sau poate că nu a vrut să-şi aducă aminte mai mult. Nu a vrut să se reîntoarcă şi să retrăiască acei ani pentru a-i scrie. Nu are poliţe de plătit, procese de intentat, bani de făcut din  vânzare de carte, lacrimi de stors. Vitkovski are câteva amintiri foarte clare pe care trebuie să le împărtăşească, nimic mai mult: lupta cu birocraţia comunistă, chinul psihic şi fizic la care a fost  supus în timpul interogatoriilor şi câteva extraordinare peisaje atât de proaspete în mintea lui Vitkovski, încât nu ai cum să nu le savurezi alături de el.