Giuseppe Ungaretti a fost un poet italian, născut în Egipt într-o familie de emigranți. A început să scrie poezii în preajma vârstei majoratului, dar s-a remarcat ca poet abia după ce a făcut cunoștință cu marii avangardiști europeni, în jurul vârstei de 25 de ani. În 1915, a fost  înrolat în armata italiană și trimis pe front în Primul Război Mondial. Anul următor îi apare volumul de debut, intitulat „Portul îngropat”, cuprinzând doar poezii scrise în tranșee, surprinzând grotescul și absurdul războiului. 

De altfel, cele două coordonate ce se împletesc și străbat întreaga sa operă poetică sunt acestea două: experiența frontului și estetica avangardistă. Așa se face că poezia sa poate fi caracterizată, din punct de vedere al fondului, de un sentiment al tragicului, al răzvrătirii, al neputinței, al crizei existențiale, iar din punct de vedere al formei, de cultivarea minimalismului, a paradoxului, a suprarealismului, a experimentului poetic, el reușind să dea posterității o operă poetică deosebit de bogată, de vastă și mai ales, de complexă. 

Volumul „O viață de om”, reluând titlul dat de editorul Mondadori primei ediții a operelor sale complete, începută în 1942 și încheiat în 1969, reprezintă prima traducere în limba română a integralei poetice a lui Giuseppe Ungaretti, realizată de poeta Nicoleta Dabija. Acesta conține și un eseu al autorului, în care sunt cuprinse principalele sale idei despre poezie.