O carte ce nu are nevoie să fie recomandată în universul literaturii science-fiction, făcând parte din operele clasice SF, dar pe care vreau să o recomand cititorilor ce nu au încercat să citească o carte din acest gen literar.
Joseph Schwartz se trezește deodată că pășește într-un viitor în care Pământul este doar una dintre planetele pe care există oameni. Pământul nu mai este aceeași planetă frumoasă și bogată pe care o știe, fiind în mare parte radioactivă, dar locuitorii ei sunt niște ființe mândre și încăpățânate, care consideră că viața din toată Galaxia a plecat mai întâi de pe Pământ. Deși toți oamenii din Galaxie, locuitorii Imperiului, detestă oamenii de pe Pământ, un om de știință de pe planeta Sirius vrea să îi cunoască și să dovedească în sfârșit că Pământul chiar este planeta de pe care au plecat toți ceilalți oameni din Imperiu la un moment dat. Un doctor de pe Pământ inventează un aparat care grăbește procesul de învățare și, ca efect secundar, îi oferă minții capacitatea de a se conecta la alte minți, de a simți contactul mintal al altei ființe din apropiere și chiar de a controla această minte. Joseph Scwartz este unul dintre primii oameni pe care se va folosi acest aparat. Folosindu-se de noile lui puteri, împreună cu omul de știință venit de pe Sirius, cu doctorul Shekt și frumoasa lui fiică, Joseph Schwartz va salva locuitorii Imperiul în fața unui om nebun și însetat de putere ce va încerca să omoare pe toată lumea.

Complexitatea poveștii și originalitatea perspectivei lui Asimov aproape că trimite cititorul într-o stare hipnotică din care, cu greu poate ieși în finalul romanului.