Kurimoto Chikako, o femeie roasă de frustrări și măcinată de răutate, din cauza unui semn din naștere, îl invită pe Kikuji, fiul fostului ei amant, la o ceremonie a ceaiului, cu scopul vădit de a-i face cunoștință cu tânăra Inamura, în speranța că cei doi se vor căsători. Ca din întâmplare, la acea ceremonie veniseră, aparent neinvitate, doamna Ōta, cea de-a doua amantă a tatălui lui Kikuji, împreună cu fiica acesteia, Fumiko, o tânără excesiv de timidă. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, Kikuji nu a remarcat la domnișoara Inamura decât bocceluța făcută dintr-un batic pe care erau imprimați cei o mie de cocori albi, un simbol al fericirii și al vieții armonioase în Japonia. Ce-i drept, și fata i se păruse foarte frumoasă, dar cumva această impresie se dovedi cât se poate de evanescentă. În schimb, la finalul ceremoniei, a fost așteptat de doamna Ōta, și lăsându-se furat de farmecele acesteia, sfârșește prin a avea o aventură amoroasă cu aceasta. Relația dintre cei doi nu va dura mult, în parte pentru că fiecare dintre ei conștientiza că era vorba despre o dragoste bolnavă, cât și pentru că, la scurt timp după prima lor noapte de amor, doamna Ōta se sinucide. Acest eveniment nefericit are darul de a-l apropia însă pe Kikuji de Fumiko, fiica acesteia. Relația lor va debuta sub semnul sentimentelor de vinovăție, va avansa sub aripa amintirii părinților lor și va cunoaște apogeul sub forma unei iubiri platonice, niciodată materializată, niciodată mărturisită.
O mie de cocori este un scurt roman care pe de o parte dezvăluie fascinația japonezilor pentru ritualul ceremoniei ceaiului, iar pe de altă parte scoate la lumină cele mai bizare umbre ale personajelor, arătând maniera în care acestea se raportează la sexualitate, la morală, la dragoste și la moarte. Deși atât cei o mie de cocori, cât și fata ce-i purta la ceremonia ceaiului de la începutul romanului se estompează din cadrul poveștii, simbolul acestora străbate până la sfârșit, prevestind faptul că, dincolo de păcat și remușcări, poate veni și timpul împăcării, al purificării și al armoniei sinelui.
