Un copil de unsprezece ani, având însă constituția fizică a unuia de șapte ani, se îndrăgostește subit de o tânără de douăzeci și este abandonat de aceasta, lăsat pradă primei suferințe din dragoste, în timpul unui meschin joc de de-a v-ați ascunselea. Un tânăr de nouăsprezece ani iubește simultan două femei: una este mătușa sa, cu douăzeci de ani mai în vârstă decât el, iar cea de-a doua este mai tânăra ei cumnată, sora fostului soț, mort în război. Între cei trei ia naștere un adevărat triunghi amoros, întrucât și cele două se dovedesc a fi iubite. Un director de circ își iubește angajații într-un mod foarte bizar, făcându-i să sufere, iar dragostea lui nu se simte cu adevărat împlinită decât atunci când aceștia mor. Un elev blazat ajunge să trăiască alături de o femeie matură, excentrică, căreia îi satisface dorințele sexuale în schimbul unei vieți îndestulătoare. Un cuplu matur, în care ea are patruzeci de ani iar el patruzeci și cinci, obsedați de dorința de a-și păstra relația la fel de vie ca în prima zi, recurg la trucuri din ce în ce mai inedite, până când, unul dintre acestea le va aduce sfârșitul.

Așadar, numai pură nu este iubirea în povestirile lui Yukio Mishima adunate în această carte. Dimpotrivă, pare că acesta a ținut cu tot dinadinsul să treacă la index cât mai multe forme de deviere patologică a acestui sentiment ce ar trebui să fie, întotdeauna, pur, sincer și aducător de fericire. Ceea ce uimește la aceste povestiri este dimensiunea lor morală și psihologică, sau mai bine spus, maniera în care autorul se raportează la aceasta, în sensul că, deși lasă să se înțeleagă, prin dramatismul sau tragismul pe care-l imprimă personajelor sale, că nu sunt pe calea cea mai bună, totuși el nu adoptă niciodată postura de moralist, nu trage concluzii, nu clasifică în niciun fel faptele actanților săi. S-ar putea spune că lasă cititorului libertatea de a avea propria raportare la aceste forme de iubire. Ceea ce face ca, odată terminată fiecare povestire, să persiste în aer un nor de incertitudine, ca o invitație la reflecție, la autoanaliză, fapt ce ar putea ajuta cititorul să se descopere mai bine pe sine, din perspectiva dimensiunii sale erotice și afective.