O mână de redactori sunt strânși de un individ dubios, angajat de un om de afaceri misterios, pentru a face un jurnal lunar în care diferite personalități să fie discreditate. Printre ei se găseşte și un personaj cu puternice tendințe paranoice care dezvoltă o adevărată teorie extrem de complexă cu privire la o lovitură de stat planificată de un Mussolini încă în viață în anul 1970. Naratorul, un scriitor fantomă ratat, este confidentul lui Braggadocio și simte că teoria acestuia s-ar putea să nu fie doar imaginația unui jurnalist îndrăgostit de teorii conspiraționiste.

Umberto Eco are un stil inconfundabil care te subjugă și te face să-l citești cu admirație. Narațiunea are două planuri și ambele sunt cât se poate de interesante. Ședințele de redacție, adevărate caraghioslâcuri care par a fi ironii la adresa presei din anii 1990, sunt savuroase prin umorul și, adeseori, stupiditatea temelor abordate. Cel de-al doilea plan, al istoriei cons­pi­ra­ționiste a lui Braggadocio este o adevărată incursiune în istoria Italiei de după cel de-al doilea război mondial până în prezent.

După ce citești cartea lui Eco rămâi ușor siderat și te gândești dacă nu cumva Eco împarte ceva secrete bine ascunse alături de Braggadocio.